De reținut
- Un portofoliu transformă „am învățat despre testare” în „iată testare pe care am făcut-o”. Adesea, asta mută un candidat aflat în reconversie din teancul de CV-uri la interviu.
- Include șase piese: un plan de testare scurt, cazuri de test, 5–10 rapoarte de bug solide, notițele unei sesiuni exploratorii, o colecție Postman și un mic proiect Playwright, toate pentru același produs, ca să spună o singură poveste.
- Exersează doar unde ai voie: site-uri demo făcute pentru testare, proiecte proprii, platforme de crowdtesting sau aplicații pe care le folosești, fără să le ataci. Apoi prezintă totul printr-un singur link.
De ce contează un portofoliu
Un manager care citește CV-ul unui junior are o singură întrebare: poate omul ăsta să facă treaba? Cursurile și certificatele spun că ai studiat. Un portofoliu arată cum gândești, cum scrii și cum folosești uneltele.
Îți dă și material pentru interviuri. „Povestește-mi despre un bug pe care l-ai găsit” e mult mai ușor când îl poți deschide și prezenta.
Cele șase piese
Alege un singur produs pentru cea mai mare parte a portofoliului, de exemplu un magazin demo public sau o aplicație pe care o cunoști bine, ca piesele să se lege între ele.
1. Un plan de testare de o pagină
Scopul (ce testezi și ce nu), abordarea, mediile și browserele, riscurile și criteriile de intrare și de ieșire. Păstrează-l la o pagină. Vezi caz de test, plan de testare și strategie de testare.
2. Cazuri de test pentru o funcționalitate
15–25 de cazuri de test pentru o funcționalitate precum autentificarea, căutarea sau checkout-ul, care arată clase de echivalență, valori-limită și cazuri negative. Marchează-le pe cele pe care le-ai automatiza și de ce.
3. Cinci până la zece rapoarte de bug
Cele mai puternice piese. Fiecare cu titlu clar, pași, rezultat așteptat vs. real, mediu, severitate și dovezi (captură de ecran, video, cererea care pică din DevTools). Vezi cum scrii un raport de bug. Calitatea bate cantitatea: cinci rapoarte excelente bat treizeci făcute în grabă.
4. O sesiune de testare exploratorie
Un charter („Explorează coșul cu coduri de reducere ca să găsești erori de calcul”), o limită de 60 de minute, notițe despre ce ai încercat, ce ai găsit și ce ai testa mai departe. Arată cum gândești. Vezi testarea exploratorie.
5. O colecție Postman
10–15 cereri de API cu teste: fluxuri fericite, resurse inexistente, erori de validare. Export-o pe GitHub, cu un README. Vezi primul tău test de API cu Postman.
6. Un mic proiect Playwright
5–10 teste de UI pe GitHub, cu un README care explică ce acoperă și cum se rulează. Bonus: rulează-le în GitHub Actions, ca să ai o insignă verde. Vezi primul tău test automatizat.
Unde exersezi
| Tip | Exemple | Bun pentru |
|---|---|---|
| Site-uri demo făcute pentru testare | Sauce Demo (saucedemo.com), The Internet (the-internet.herokuapp.com), DemoQA, Automation Exercise | Cazuri de test, automatizare, căutarea bug-urilor puse intenționat |
| API-uri de exersare | JSONPlaceholder, Restful Booker, ReqRes | Colecții Postman, teste de API |
| Proiecte open-source | Proiecte de pe GitHub care primesc rapoarte de bug | Bug-uri reale, programatori reali, istoric public |
| Platforme de crowdtesting | uTest, Testlio, Test IO și altele asemănătoare | Produse reale, uneori plătit pentru fiecare bug valid |
| Aplicațiile pe care le folosești zilnic | Banca, magazinul, aplicația de transport public | Testare exploratorie și rapoarte de bug, folosind aplicația normal |
Cum îl prezinți
- Un singur link în CV și pe LinkedIn: un profil GitHub cu un repository „QA portfolio” fixat sus sau o pagină simplă (Notion, Google Sites) care duce la tot.
- Un README care spune, în trei rânduri: ce produs ai testat, ce conține portofoliul și ce ai arăta primul.
- Documente în PDF sau Markdown, care se pot citi fără să descarci unelte speciale.
- Un istoric de commit-uri curat și nume clare:
login.spec.ts, nutest1-final-FINAL.ts. - Scrie în engleză. În România, majoritatea firmelor de IT lucrează în engleză, iar recruiterii verifică și asta.
Mihai (un exemplu ilustrativ) aplica la posturi de QA junior cu un CV în care apăreau două cursuri online. După 30 de aplicări, nu primise niciun răspuns.
A petrecut trei weekenduri construind un portofoliu în jurul unui magazin demo: un plan de testare de o pagină, 20 de cazuri de test pentru checkout, 7 rapoarte de bug cu video, o sesiune exploratorie pe codurile de reducere, o colecție Postman și șase teste Playwright care rulau în GitHub Actions. L-a fixat pe GitHub și a pus link-ul în partea de sus a CV-ului.
Următoarea invitație la interviu a venit în două săptămâni. Intervievatorul deschisese repository-ul înainte de discuție și a petrecut jumătate din interviu întrebând despre rapoartele lui de bug și de ce alesese tocmai acele șase teste pentru automatizare.
Lecția: un portofoliu le dă intervievatorilor ceva concret despre care să vorbească, iar pe acesta îl controlezi tu.
Așa da
Să arăți un set mic și coerent de lucrări în jurul unui singur produs, cu README-uri clare, și să fii pregătit să explici fiecare decizie din el.
Așa nu
Să urci neschimbat proiectul-exemplu de la un curs sau 50 de cazuri de test generate pe care nu le poți explica. Intervievatorii întreabă „de ce”, iar munca copiată nu poate răspunde.
Verifică-te
În timp ce exersezi, găsești pe site-ul unei firme reale ceva ce pare o problemă de securitate: schimbând un ID în URL, poți vedea comanda altui client. Ce faci cu ea?
Arată răspunsul
Te oprești din testat, nu accesezi alte date și nu o pui în portofoliul public. O raportezi în privat firmei, prin contactul de securitate sau prin pagina de raportare responsabilă, dacă există, cu detaliile minime necesare pentru reproducere. În portofoliu poți menționa mai târziu, și doar cu acordul firmei, că ai găsit și raportat responsabil o problemă de control al accesului, fără detalii.
