De reținut
- Un API e setul de cereri pe care le acceptă un server, aceleași cereri pe care le trimit ecranele aplicației în spate. Dacă îl testezi direct, e mai rapid și mai precis decât prin interfață.
- Postman îți permite să trimiți cereri, să inspectezi răspunsurile și să scrii mici teste în JavaScript, fără să construiești un framework. Alternative gratuite: Bruno și Insomnia.
- În aproximativ o oră poți ajunge de la prima cerere GET la o colecție de cereri cu verificări automate, un exemplu bun de pus în portofoliu.
De ce începi cu API-urile?
Când dai click pe „Salvează” într-o aplicație web, browserul trimite o cerere către API, de exemplu POST /api/profile, iar serverul răspunde cu date, de obicei în JSON. Ai văzut asta în cum funcționează web-ul și în panoul Network din DevTools.
Testarea directă a API-ului îți permite:
- să verifici regulile de business înainte să existe interfața;
- să trimiți date pe care interfața nu le-ar permite niciodată, precum cantități negative sau câmpuri lipsă;
- să rulezi sute de verificări în câteva secunde.
Multe anunțuri pentru juniori trec „testare API (Postman)” ca cerință sau ca avantaj.
Pregătirea
- Descarcă Postman de pe postman.com sau folosește versiunea web. Creează-ți un cont gratuit.
- Creează o colecție (Collection) numită „Primele mele teste API”. O colecție e un dosar de cereri.
- Vom folosi JSONPlaceholder (
https://jsonplaceholder.typicode.com), un API fals și gratuit, făcut pentru exersare. Acceptă cereri, dar nu salvează de fapt modificările, așa că nu poți strica nimic.
Pasul 1: prima ta cerere GET
În colecție, adaugă o cerere:
- Metoda: GET
- URL:
https://jsonplaceholder.typicode.com/posts/1
Apasă Send. Ar trebui să vezi:
- Status: 200 OK
- un timp în milisecunde;
- un corp JSON ca acesta:
{
"userId": 1,
"id": 1,
"title": "sunt aut facere repellat provident...",
"body": "quia et suscipit..."
}
Acum încearcă /posts/9999. Vei primi 404 Not Found, răspunsul corect pentru ceva ce nu există. Testarea ID-urilor inexistente și invalide e o verificare clasică de API.
Pasul 2: primele verificări automate
Deschide tab-ul Scripts al cererii și alege Post-response (în versiunile mai vechi de Postman, tab-ul se numește Tests). Adaugă:
pm.test("statusul este 200", () => {
pm.response.to.have.status(200);
});
pm.test("întoarce postarea 1, cu titlu", () => {
const post = pm.response.json();
pm.expect(post.id).to.eql(1);
pm.expect(post.title).to.be.a("string").and.not.empty;
});
pm.test("răspunde în sub o secundă", () => {
pm.expect(pm.response.responseTime).to.be.below(1000);
});
Apasă din nou Send și deschide tab-ul Test Results: trei teste verzi. Schimbă eql(1) în eql(2) și trimite din nou ca să vezi un eșec. Verifică mereu că un test poate pica; un test care nu poate pica niciodată nu verifică nimic.
Pasul 3: o cerere POST
Adaugă o cerere nouă:
- Metoda: POST
- URL:
https://jsonplaceholder.typicode.com/posts - Body → raw → JSON:
{
"title": "Prima mea postare de test",
"body": "Salut din Postman",
"userId": 1
}
Trimite-o. Răspunsul așteptat e 201 Created, cu datele tale și un id nou. Adaugă teste:
pm.test("a fost creată", () => pm.response.to.have.status(201));
pm.test("întoarce titlul și primește un id", () => {
const post = pm.response.json();
pm.expect(post.title).to.eql("Prima mea postare de test");
pm.expect(post).to.have.property("id");
});
Pasul 4: variabile și medii
Să scrii URL-ul complet în fiecare cerere e obositor. Creează un Environment numit „Exersare”, cu o variabilă baseUrl = https://jsonplaceholder.typicode.com, selectează-l și schimbă URL-urile în:
{{baseUrl}}/posts/1
La un job real ai avea câte un environment pentru fiecare mediu de testare, de exemplu test și staging, și ai trece de la unul la altul dintr-un click.
Pasul 5: rulează toată colecția
Apasă butonul Run al colecției. Collection Runner trimite fiecare cerere, pe rând, și arată toate rezultatele testelor împreună. E o mică suită automată de regresie.
Mai târziu, poți rula aceeași colecție din linia de comandă cu Newman (newman run collection.json) sau cu Postman CLI și o poți pune într-un pipeline CI.
Ce testezi la un API: o listă de pornire
- Fluxul fericit (happy path): cerere validă, statusul și datele așteptate.
- Inexistent: ID-uri care nu există → 404.
- Validare: câmpuri obligatorii lipsă, tipuri greșite, text prea lung → 400 cu un mesaj clar, nu 500.
- Autentificare: fără token sau cu token expirat → 401; datele altui utilizator → 403 sau 404.
- Structura răspunsului: toate câmpurile așteptate sunt prezente, cu tipurile corecte.
Articolul de nivel intermediar despre testarea API merge mult mai în profunzime: contracte, autorizare, idempotență și cum structurezi o suită reală de teste API.
O testeră a verificat coșul unui magazin în browser. Câmpul de cantitate permitea doar valori de la 1 la 10 și totul mergea.
Apoi a deschis DevTools, a copiat cererea POST /api/cart/items în Postman și a schimbat "quantity": 2 în "quantity": -3. API-ul a întors 200 OK, iar totalul coșului a scăzut cu prețul a trei produse.
Interfața bloca numerele negative; serverul nu verifica deloc. Oricine putea trimite o cerere direct își putea micșora nota de plată. Reparația a adăugat validare pe server, iar testera a pus cazurile cu cantitate negativă, zero și uriașă în colecția Postman, ca să fie verificate la fiecare build.
Lecția: interfața nu e o barieră de securitate. Testarea directă a API-ului găsește regulile impuse doar de ecran.
Așa da
Să verifici statusul, câmpurile importante și cel puțin un caz negativ pentru fiecare cerere și să te asiguri că fiecare test poate pica.
Așa nu
Să trimiți cereri, să arunci o privire peste răspuns și să treci mai departe. Fără verificări scrise, nimic nu-ți spune când se schimbă comportamentul API-ului.
Verifică-te
Trimiți POST /api/users fără câmpul obligatoriu „email”. API-ul întoarce 500 Internal Server Error. E un bug? Ce ar trebui să întoarcă?
Arată răspunsul
Da, e un bug. Un câmp lipsă e greșeala clientului, așa că serverul ar trebui să răspundă cu 400 Bad Request (sau 422) și un mesaj clar, de exemplu „email is required”. Un 500 înseamnă că serverul a crăpat la date pe care trebuia să le valideze. Raportează-l cu corpul cererii și cu răspunsul.
