Testare Software

Parcurs: Începător · lecția 35 din 35

ÎncepătorAutomatizare6 min de cititPublicat 12 noiembrie 2026

Primul tău test automatizat cu Playwright (și cum îl salvezi cu Git)

Un ghid practic pentru începători absoluți: instalezi uneltele, scrii un test de autentificare pentru un site public de exersare, îl faci să pice intenționat, citești raportul și pui codul pe GitHub, ca angajatorii să-l poată vedea.

Pe această pagină

De reținut

  • Poți scrie un test automat real de UI într-o după-amiază, cu Playwright, o unealtă gratuită de automatizare a browserului, și Node.js. Nu ai nevoie de experiență în programare, doar de răbdare să urmezi pașii.
  • Un test bun are trei părți: pregătire (deschizi pagina), acțiune (faci ceva), verificare (aserțiunea asupra rezultatului). Fără verificare, nu e un test.
  • Salvează-ți munca cu Git și urc-o pe GitHub. Un repository mic și curat cu teste e unul dintre cele mai puternice lucruri pe care un începător le poate arăta unui angajator.

Înainte să începi

Ai văzut la ce e bună testarea manuală și cea automată și de ce majoritatea testelor automate ar trebui să stea sub UI în piramida testelor. Totuși, un test în browser e cel mai satisfăcător prim pas: îl vezi cum funcționează.

Ai nevoie de:

  • Node.js (versiunea LTS), de pe nodejs.org;
  • Visual Studio Code, un editor de cod gratuit;
  • Git, de pe git-scm.com, și un cont gratuit de GitHub.

Vom testa Sauce Demo (https://www.saucedemo.com), un magazin public construit pentru exersarea automatizării. Oferă utilizatori de test precum standard_user și locked_out_user, cu parola secret_sauce.

Pasul 1: creezi proiectul

Deschide un terminal (în VS Code: Terminal → New Terminal) și rulează:

mkdir primele-mele-teste
cd primele-mele-teste
npm init playwright@latest

Acceptă opțiunile implicite (TypeScript, un dosar tests, instalarea browserelor). Playwright creează un proiect cu un test-exemplu și un fișier de configurare. Rulează exemplul ca să verifici că totul merge:

npx playwright test

Pasul 2: scrii un test de autentificare

Creează fișierul tests/login.spec.ts:

import { test, expect } from "@playwright/test";

test("un utilizator standard se autentifică și vede produsele", async ({ page }) => {
  // Pregătire: deschizi pagina de autentificare
  await page.goto("https://www.saucedemo.com/");

  // Acțiune: te autentifici
  await page.getByPlaceholder("Username").fill("standard_user");
  await page.getByPlaceholder("Password").fill("secret_sauce");
  await page.getByRole("button", { name: "Login" }).click();

  // Verificare: am ajuns pe pagina de produse
  await expect(page).toHaveURL(/inventory/);
  await expect(page.getByText("Products")).toBeVisible();
});

Rulează doar acest fișier, cu browserul vizibil:

npx playwright test tests/login.spec.ts --headed

Vei vedea cum se deschide un browser, se scriu utilizatorul și parola și are loc autentificarea. Terminalul raportează 1 passed.

Pasul 3: adaugi un test negativ

Testerii buni nu testează doar fluxul fericit. Adaugă un al doilea test în același fișier:

test("un utilizator blocat vede o eroare", async ({ page }) => {
  await page.goto("https://www.saucedemo.com/");
  await page.getByPlaceholder("Username").fill("locked_out_user");
  await page.getByPlaceholder("Password").fill("secret_sauce");
  await page.getByRole("button", { name: "Login" }).click();

  await expect(page.getByText("Sorry, this user has been locked out")).toBeVisible();
  await expect(page).not.toHaveURL(/inventory/);
});

Pasul 4: îl faci să pice intenționat

Schimbă "Products" în "Produkts" și rulează din nou. Testul pică, iar Playwright îți spune ce aștepta și ce a găsit.

Deschide raportul:

npx playwright show-report

Vei vedea fiecare test, fiecare pas și, la eșecuri, eroarea și o captură de ecran. Apoi pune textul înapoi.

Pasul 5: explorezi cu UI mode

npx playwright test --ui

UI mode îți permite să rulezi testele unul câte unul, să le parcurgi pas cu pas și să vezi pagina în fiecare moment. Există și unealta codegen, npx playwright codegen https://www.saucedemo.com, care îți înregistrează click-urile sub formă de cod. E foarte bună pentru a învăța locatorii, dar curăță întotdeauna ce generează și adaugă verificări.

Pasul 6: îl salvezi cu Git și GitHub

Git înregistrează versiunile codului tău. GitHub îl găzduiește online, unde îl pot vedea și alții.

git init
git add .
git commit -m "Add login tests for Sauce Demo"

Apoi creează un repository gol pe GitHub și urmează instrucțiunile lui ca să-l conectezi și să urci codul:

git remote add origin https://github.com/<utilizatorul-tau>/primele-mele-teste.git
git branch -M main
git push -u origin main

Configurarea Playwright a creat deja un .gitignore, așa că dosarele mari, precum node_modules, și rapoartele de test nu sunt urcate.

Adaugă un README.md scurt, care explică ce testează proiectul și cum se rulează. Angajatorii citesc README-urile.

Ce adaugi mai departe

  • Mai multe teste: adaugi un produs în coș, verifici numărul din coș, finalizezi o comandă și te deloghezi.
  • O structură ușor de citit: muți pașii de autentificare repetați într-o funcție ajutătoare sau într-un beforeEach.
  • Rulare în CI: GitHub Actions îți poate rula testele la fiecare push. Configurarea Playwright poate crea fișierul de workflow pentru tine.
  • Teste de API: le combini cu colecția ta Postman sau încerci testarea API din Playwright.

Când ești pregătit pentru mai mult, citește testarea UI fără să devii robot, despre cum păstrezi testele de UI stabile pe măsură ce crește suita.

Exemplu realTestul care trecea mereu

Primul test automat al unui tester junior se autentifica într-o aplicație și ajungea, din click în click, la pagina de comenzi. A trecut în fiecare zi, timp de o lună.

Apoi un bug a stricat pagina de comenzi: arăta o listă goală pentru toată lumea. Testul a trecut în continuare. Uitându-se mai atent, echipa a descoperit că testul nu avea nicio verificare. Dădea click-uri și, dacă nu se bloca nimic, trecea.

Testerul a adăugat trei verificări: URL-ul, titlul paginii și faptul că pentru utilizatorul de test se vede cel puțin un rând de comandă. Următoarea rulare a picat imediat, cum era normal.

Lecția: un test e la fel de bun ca verificările lui. Pregătire, acțiune, verificare, și vezi-l picând o dată.

Așa da

Să folosești locatori pe care îi vede și utilizatorul: etichete, placeholder-e, roluri și text vizibil, precum getByRole("button", { name: "Login" }). Rezistă la schimbările de design și împing aplicația și spre accesibilitate.

Așa nu

Să copiezi căi CSS lungi, precum div > div:nth-child(3) > form > button. Se strică în momentul în care un designer mută o căsuță.

Verifică-te

Noul tău test trece. Un coleg te întreabă: „De unde știi că verifică de fapt ceva?” Ce faci?

Arată răspunsul

Îl faci să pice intenționat: strici valoarea așteptată (text greșit, URL greșit) sau folosești date care ar trebui să eșueze și confirmi că testul devine roșu, cu un mesaj clar. Apoi verifici că are verificări (aserțiuni) asupra rezultatului, nu doar pași. Un test care n-a picat niciodată n-a dovedit că poate detecta o problemă.