Testare Software

Parcurs: Intermediar · lecția 11 din 19

IntermediarAutomatizare6 min de cititPublicat 12 noiembrie 2026

Testarea API

Cea mai mare parte din logica unei aplicații stă în spatele API-ului. Testarea acolo e mai rapidă, mai stabilă și mai temeinică decât prin UI. Iată ce verifici, cum structurezi testele de API și ce verificări de securitate ar trebui să facă orice tester.

Pe această pagină

De reținut

  • Un API este modul în care programele comunică între ele. Testându-l direct, verifici logica de business fără interfață, așa că testele sunt mai rapide și se strică mai rar.
  • Verifică mai mult decât fluxul fericit: coduri de stare, structura răspunsului, validarea, erorile, autentificarea și autorizarea, idempotența și performanța.
  • Cea mai des întâlnită problemă gravă de API este autorizarea defectă: un utilizator poate citi sau modifica datele altuia schimbând un ID. Testeaz-o mereu.

De unde pornim

Știi ce e testarea de integrare și de ce piramida testelor pune majoritatea testelor sub UI. Testele de API sunt o parte mare din acest strat de mijloc. Tot aici poate găsi un tester multe bug-uri pe care ecranele le ascund.

Cum arată un apel de API web

Majoritatea API-urilor web de azi folosesc HTTP și JSON, adesea într-un stil numit REST. Un apel are:

ParteExemplu
MetodaGET (citire), POST (creare), PUT/PATCH (modificare), DELETE
URLhttps://api.shop.example/orders/1001
Header-eAuthorization: Bearer <token>, Content-Type: application/json
Corp (pentru POST/PUT){"productId": 42, "quantity": 2}

Răspunsul are un cod de stare, header-e și, de obicei, un corp JSON:

CodCe înseamnă
200 / 201 / 204OK / Creat / OK fără conținut
400Cerere greșită: date de intrare invalide
401Neautentificat: lipsă sau autentificare invalidă
403Autentificat, dar fără permisiune
404Negăsit
409Conflict, de exemplu un duplicat
422Format valid, dar încalcă o regulă de business (folosit de multe API-uri)
429Prea multe cereri
500Eroare de server, aproape mereu un bug

Ce testezi

1. Corectitudinea funcțională

  • Răspunsul conține datele corecte, cu valorile și tipurile corecte?
  • Un POST chiar creează resursa? Citește-o înapoi cu un GET ca să verifici.
  • Filtrele, sortarea și paginarea funcționează, inclusiv ultima pagină și un rezultat gol?

2. Contractul și schema

Răspunsul respectă structura documentată (de exemplu, o specificație OpenAPI)? Câmpurile obligatorii apar mereu, iar tipurile sunt stabile? Un câmp care e uneori număr și alteori text strică aplicațiile client.

3. Validarea și erorile

Aplică pe fiecare câmp tehnicile pe care le cunoști: partiții, limite, câmpuri lipsă, tipuri greșite, câmpuri în plus, texte foarte lungi, caractere speciale.

Verifică dacă erorile sunt utile și sigure: codul de stare corect (400 sau 422, nu 500), un mesaj clar și niciun detaliu intern, precum stack trace-uri sau interogări SQL.

4. Autentificarea și autorizarea

  • Autentificarea: fără token, token expirat, token malformat → 401.
  • Autorizarea: un token valid pentru utilizatorul B, care cere datele utilizatorului A → 403 sau 404, niciodată 200.
  • Rolurile: un client care apelează un endpoint doar pentru administratori → refuzat.

5. Comportamentul la repetare și încărcare

  • Idempotența: același PUT sau DELETE trimis de două ori n-ar trebui să producă un rezultat diferit. Aceeași plată trimisă de două ori, după un timeout de rețea, n-ar trebui încasată de două ori.
  • Concurența: două modificări simultane pe aceeași resursă.
  • Limitele de cereri: prea multe cereri → 429, nu un crash.
  • Timpii de răspuns pentru cereri obișnuite și mari.

Unelte

  • Pentru explorare: Postman, Insomnia, Bruno sau simplul curl. Bune pentru a învăța un API și pentru testare exploratorie.
  • Pentru automatizare: REST Assured (Java), pytest cu requests (Python), testarea de API din Playwright sau Supertest (JavaScript/TypeScript).
  • Specificația: un fișier OpenAPI (Swagger) descrie fiecare endpoint. Folosește-l ca să generezi cereri și să verifici schemele.

Cea mai des întâlnită problemă gravă

OWASP API Security Top 10, o listă larg folosită a celor mai critice riscuri pentru API-uri, pune pe primul loc Broken Object Level Authorization (autorizarea defectă la nivel de obiect). Pe înțeles: API-ul verifică dacă ești autentificat, dar nu și dacă obiectul pe care îl ceri îți aparține.

Exemplu real · Poșta SUA (USPS), 2018Orice utilizator putea căuta orice alt utilizator

În noiembrie 2018, jurnalistul de securitate Brian Krebs a raportat o problemă într-un API web al USPS, folosit de serviciul „Informed Visibility”.

Orice utilizator autentificat pe usps.com putea interoga API-ul pentru detaliile contului altor utilizatori: adrese de e-mail, nume de utilizator, numere de cont, adrese poștale și numere de telefon. Krebs a raportat că problema expunea date pentru aproximativ 60 de milioane de conturi. API-ul accepta chiar și căutări cu caractere wildcard.

Un cercetător a spus că raportase problema cu un an înainte, fără să primească răspuns. USPS a reparat-o după ce Krebs i-a contactat.

Lecția: API-ul verifica dacă utilizatorul era autentificat. Nu verifica dacă avea voie să vadă datele cerute. Un tester cu două conturi de test și o unealtă pentru API poate verifica exact asta.

Cum structurezi testele de API

  1. Creează datele de test prin API la începutul fiecărui test. Nu te baza pe date lăsate de alte teste.
  2. Un comportament pe test: „crearea unei comenzi cu o cantitate invalidă întoarce 422 și un mesaj clar”.
  3. Verifică starea, corpul și efectele secundare: comanda chiar s-a salvat? Stocul a scăzut?
  4. Șterge ce a creat testul sau folosește conturi de test izolate.
  5. Ține secretele în afara testelor: token-urile și parolele vin din variabile de mediu, niciodată din cod.

Așa da

Să ai doi utilizatori de test în fiecare mediu și, pentru fiecare endpoint care întoarce date de utilizator, să verifici că utilizatorul B nu le poate citi sau modifica pe ale lui A.

Așa nu

Să testezi doar cu un cont de administrator. Administratorii văd tot, așa că nu vei observa niciodată când și utilizatorii obișnuiți văd tot.

Verifică-te

Te autentifici ca utilizatorul B și apelezi GET /orders/1001, care îi aparține utilizatorului A. API-ul întoarce 200, cu comanda lui A. Ce e asta și ce ar trebui să se întâmple?

Arată răspunsul

Este autorizare defectă la nivel de obiect, un bug de securitate grav. API-ul ar trebui să întoarcă 403 (interzis) sau 404 (ca să nu dezvăluie că acea comandă există). Raporteaz-o cu severitate mare și verifică același tipar și la alte endpoint-uri care primesc ID-uri, precum facturi, adrese și metode de plată.