De reținut
- Un caz de utilizare (use case) descrie cum ajunge un actor la un obiectiv: un flux principal de succes, plus fluxuri alternative și de excepție. Fiecare flux este un test.
- Testarea pe scenarii merge mai departe: povești realiste, cap-coadă, care combină funcționalitățile așa cum o fac oamenii reali.
- Ambele găsesc ce ratează testarea pe câte o tehnică: bug-urile dintre funcționalități, în ordinea în care utilizatorii chiar fac lucrurile.
De unde pornim
La nivelul testării de sistem testezi fluxuri complete, nu câmpuri izolate. Tabelele de decizie și modelele de stări verifică regulile din interiorul unei funcționalități. Cazurile de utilizare și scenariile verifică dacă o persoană poate duce ceva la capăt, trecând prin mai multe funcționalități, cu ocolișurile din viața reală.
Anatomia unui caz de utilizare
Formatul a fost popularizat de cartea lui Alistair Cockburn, Writing Effective Use Cases (2000). Un exemplu prescurtat:
Caz de utilizare: Rezervarea biletelor la cinema
Actor: Client înregistrat · Obiectiv: Să aibă bilete valabile pentru o proiecție
Precondiții: Clientul este autentificat; proiecția are locuri libere.
Flux principal de succes:
- Clientul alege un film și o proiecție.
- Sistemul afișează harta locurilor.
- Clientul alege locurile și tipurile de bilete.
- Sistemul rezervă locurile timp de 10 minute și afișează totalul.
- Clientul plătește.
- Sistemul confirmă și trimite biletele pe e-mail.
Fluxuri alternative:
- 3a. Clientul aplică un cod de reducere.
- 5a. Clientul plătește cu un card salvat.
Fluxuri de excepție:
- 4a. Locul ales a fost ocupat cu o clipă înainte: sistemul cere alegerea altui loc.
- 5b. Plata e refuzată: locurile rămân rezervate; clientul poate încerca din nou.
- 5c. Rezervarea expiră înainte de plată: locurile sunt eliberate.
Postcondiții: Locurile sunt vândute; biletele trimise; plata înregistrată.
Cum deduci testele dintr-un caz de utilizare
Minimul este un test pentru fiecare flux: fluxul principal, plus fiecare flux alternativ și de excepție cel puțin o dată. Aici înseamnă 1 + 2 + 3 = 6 teste.
Apoi le întărești:
- Verifică postcondițiile, nu doar ecranele. După o plată refuzată și o reîncercare reușită, plata e înregistrată o singură dată? Locurile sunt în continuare marcate ca vândute?
- Combină tehnici în interiorul pașilor. Pasul 3 are tipuri de bilete și cantități, așa că folosește acolo partiții și valori-limită.
- Caută fluxurile lipsă. Ce se întâmplă dacă clientul apasă Înapoi în timpul plății? Dacă proiecția e anulată în timpul rezervării? Fluxurile lipsă sunt întrebări pentru echipă.
Testarea pe scenarii: povești
Cazurile de utilizare sunt structurate și temeinice. Dar viața reală amestecă mai multe cazuri de utilizare, momente nepotrivite și date dezordonate. Testarea pe scenarii surprinde asta prin povești.
Cem Kaner descria scenariile de test bune ca povești credibile (s-ar putea întâmpla cu adevărat), motivante (cuiva i-ar păsa dacă ar eșua), complexe (mai multe funcționalități și pași) și ușor de evaluat (e clar dacă a funcționat).
Un exemplu:
Ana rezervă vineri seara patru bilete pentru familie: doi adulți, un copil și un student. Aplică un cod de reducere primit pe e-mail. Telefonul i se descarcă în timpul plății. Zece minute mai târziu se autentifică de pe laptop, găsește locurile eliberate, rezervă din nou și plătește cu un card salvat. Sâmbătă anulează un bilet pentru că fiul ei e bolnav.
O singură poveste atinge tipurile de bilete, reducerile, rezervarea temporară, expirarea, plata, sesiunile pe două dispozitive, anularea și rambursarea parțială. Fiecare bucată poate funcționa singură și totuși să cedeze în această ordine.
Cum construiești scenarii bune
- Pornește de la utilizatori reali. Persona, tichete de suport, date de analytics: cine folosește produsul și de ce?
- Alege un obiectiv cu sens pentru acea persoană, nu o funcționalitate de testat.
- Adaugă complicații din viața reală: întreruperi, al doilea dispozitiv, răzgândiri, alți utilizatori.
- Întinde povestea în timp, acolo unde produsul o face: azi, mâine, după eveniment.
- Stabilește cum o evaluezi: ce ar trebui să fie adevărat la finalul poveștii?
Un site de rezervări hoteliere avea o acoperire bună pentru rezervare, modificare și anulare. Fiecare funcționalitate trecea testele.
Un tester a scris un scenariu: o familie rezervă două camere, mută una pe o dată ulterioară, apoi o anulează pe cealaltă pentru că bunicul nu mai poate veni.
Rezultatul: sistemul a anulat camera modificată, pentru că modificarea unei rezervări crea un nou ID de rezervare, la care ecranul de anulare nu se aștepta. Fiecare funcționalitate era corectă singură. Bug-ul trăia în secvență.
Lecția: scenariile găsesc bug-urile din felul în care funcționalitățile se combină în timp, adică exact cum le folosesc clienții.
Așa da
Să scrii scenarii pornind de la tichete reale de suport și de la cercetarea cu utilizatorii. Poveștile reale scot la iveală drumuri la care nu s-a gândit nimeni.
Așa nu
Să scrii „scenarii” care sunt doar fluxul principal cu un nume adăugat. Fără complicații, un scenariu nu găsește nimic ce n-ar găsi și un test simplu.
Verifică-te
Un caz de utilizare are un flux principal, 2 fluxuri alternative și 4 fluxuri de excepție. Care e numărul minim de teste pentru acoperirea completă a fluxurilor și ce ai mai verifica în fiecare test?
Arată răspunsul
Cel puțin 7 teste: unul pentru fluxul principal și câte unul pentru fiecare dintre celelalte 6 fluxuri. În fiecare test, verifică și postcondițiile: datele salvate, banii încasați (o singură dată), notificările trimise și resursele eliberate când fluxul se termină cu o excepție.
