Testare Software

Parcurs: Începător · lecția 15 din 35

ÎncepătorProiectarea testelor5 min de cititPublicat 12 noiembrie 2026

Criterii de acceptare și BDD: cum scrii cerințe testabile

Criteriile de acceptare spun când un user story e gata. Scrise ca exemple concrete, în stilul Given/When/Then din BDD, devin deodată înțelegere comună, cazuri de test și, adesea, teste automate.

Pe această pagină

De reținut

  • Criteriile de acceptare sunt condițiile pe care un user story trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptat. Cele bune sunt clare, testabile și despre rezultate, nu despre implementare.
  • BDD (behaviour-driven development) le scrie ca exemple concrete, în formatul Given / When / Then (Dat fiind / Când / Atunci), agreate împreună de business, dezvoltare și testare.
  • Testerii au un rol-cheie în BDD: pun întrebările „ce-ar fi dacă?” care transformă story-urile vagi în exemple care pot fi testate.

User story-urile au nevoie de criterii de acceptare

Echipele Agile descriu adesea munca prin user story-uri:

Ca client care revine, vreau să refac o comandă anterioară, ca să nu mai caut din nou aceleași produse.

Story-ul spune ce și de ce. Nu spune când e gata. Refacerea comenzii include și produsele care nu mai sunt pe stoc? La prețul vechi sau la cel nou? Pentru asta există criteriile de acceptare.

Cum arată criteriile de acceptare bune

SlabMai bine
Refacerea comenzii trebuie să meargă corectRefacerea adaugă în coș toate produsele din comanda aleasă, la prețurile actuale
Tratează produsele care nu sunt pe stocProdusele care nu sunt pe stoc nu se adaugă; un mesaj le enumeră după nume
Trebuie să fie rapidCoșul apare în cel mult 2 secunde

Criteriile de acceptare bune sunt:

  • Testabile: cineva le poate verifica cu un „da” sau „nu” clar.
  • Precise: numere, nume, comportament exact.
  • Despre rezultate: ce vede sau primește utilizatorul, nu cum funcționează codul.
  • Agreate: product ownerul, programatorii și testerii le înțeleg la fel.

BDD: exemple în loc de descrieri

Behaviour-driven development (BDD) a fost introdus de Dan North pe la jumătatea anilor 2000. Ideea de bază: echipele înțeleg cel mai bine cerințele prin exemple concrete, scrise într-un limbaj comun, înainte să se scrie cod.

Exemplele se scriu de obicei în forma Given / When / Then:

  • Given (dat fiind): situația de pornire.
  • When (când): ce face utilizatorul.
  • Then (atunci): rezultatul așteptat.
Scenario: Refacerea comenzii adaugă produsele disponibile la prețurile actuale
  Given Ana are o comandă anterioară cu 2 pungi de cafea a câte 30,00 lei
  And prețul cafelei este acum 32,00 lei
  When ea reface acea comandă
  Then coșul ei conține 2 pungi de cafea a câte 32,00 lei

Scenario: Produsele care nu sunt pe stoc sunt omise, cu un mesaj
  Given comanda anterioară a Anei conține cafea și o cană
  And cana nu mai este pe stoc
  When ea reface acea comandă
  Then coșul ei conține doar cafeaua
  And ea vede „1 produs nu este pe stoc: Cană”

Acest format se numește Gherkin. Unelte precum Cucumber, SpecFlow/Reqnroll și Behave pot rula aceste scenarii ca teste automate, legate de cod care controlează aplicația. Gherkin are și o variantă în limba română, dar majoritatea echipelor folosesc cuvintele-cheie în engleză.

Cum contribuie testerii

Testerii aduc cea mai mare valoare în BDD înainte să înceapă dezvoltarea:

  1. Cere exemple. „Îmi poți da un exemplu în care se întâmplă asta?”
  2. Caută cazurile-limită. Ce se întâmplă dacă comanda e foarte veche? Dacă un produs nu se mai vinde? Dacă în coș sunt deja produse?
  3. Găsește regulile ascunse. Fiecare răspuns de tipul „atunci folosim prețul nou” e o regulă care are nevoie de propriul exemplu.
  4. Păstrează exemplele concrete. Nume reale, cifre reale, mesaje reale.
  5. Păstrează fiecare scenariu concentrat pe un singur comportament.

O tehnică de atelier populară este example mapping, introdusă de Matt Wynne: în aproximativ 25 de minute, echipa scrie pe cartonașe de culori diferite story-ul, regulile lui, exemple pentru fiecare regulă și întrebările la care încă nu știe nimeni răspunsul.

Exemplu realO întrebare, trei reguli noi

O echipă a discutat story-ul „refacerea comenzii” într-o sesiune three amigos. Product ownerul credea că e simplu.

Testerul a întrebat: „Ce se întâmplă dacă produsul se mai vinde, dar într-o altă mărime?” Nimeni nu știa. Apoi: „Ce se întâmplă dacă vechea adresă a clientului nu mai e valabilă?” Și: „Ce se întâmplă dacă vechea comandă a folosit un cod de reducere care a expirat?”

Sesiunea a produs trei reguli noi, șapte exemple și două întrebări pentru business. Programatorul a spus că i-a schimbat designul: refacerea comenzii trebuia să treacă prin validarea normală a coșului, nu pe o scurtătură.

Lecția: cea mai valoroasă testare pentru acel story s-a petrecut înainte să existe cod, prin întrebări și exemple.

Așa da

Să scrii scenariile în limbajul business-ului: „Când ea reface acea comandă”. Rămân valabile când se schimbă interfața.

Așa nu

Să scrii scenariile ca scripturi de UI: „Când ea apasă butonul cu id-ul reorder-btn”. Se strică la fiecare redesign și ascund regula de business.

Verifică-te

Rescrie acest criteriu de acceptare ca exemplu Given/When/Then: „Utilizatorii nu trebuie să poată folosi coduri de reducere expirate.”

Arată răspunsul

O variantă posibilă: Given un cod de reducere „VARA10” care a expirat ieri, And Ana are în coș produse de 100,00 lei, When ea aplică „VARA10”, Then totalul rămâne 100,00 lei, And ea vede „Acest cod a expirat pe 31 august”. Datele concrete și mesajul exact îl fac testabil.