De reținut
- Criteriile de acceptare sunt condițiile pe care un user story trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptat. Cele bune sunt clare, testabile și despre rezultate, nu despre implementare.
- BDD (behaviour-driven development) le scrie ca exemple concrete, în formatul Given / When / Then (Dat fiind / Când / Atunci), agreate împreună de business, dezvoltare și testare.
- Testerii au un rol-cheie în BDD: pun întrebările „ce-ar fi dacă?” care transformă story-urile vagi în exemple care pot fi testate.
User story-urile au nevoie de criterii de acceptare
Echipele Agile descriu adesea munca prin user story-uri:
Ca client care revine, vreau să refac o comandă anterioară, ca să nu mai caut din nou aceleași produse.
Story-ul spune ce și de ce. Nu spune când e gata. Refacerea comenzii include și produsele care nu mai sunt pe stoc? La prețul vechi sau la cel nou? Pentru asta există criteriile de acceptare.
Cum arată criteriile de acceptare bune
| Slab | Mai bine |
|---|---|
| Refacerea comenzii trebuie să meargă corect | Refacerea adaugă în coș toate produsele din comanda aleasă, la prețurile actuale |
| Tratează produsele care nu sunt pe stoc | Produsele care nu sunt pe stoc nu se adaugă; un mesaj le enumeră după nume |
| Trebuie să fie rapid | Coșul apare în cel mult 2 secunde |
Criteriile de acceptare bune sunt:
- Testabile: cineva le poate verifica cu un „da” sau „nu” clar.
- Precise: numere, nume, comportament exact.
- Despre rezultate: ce vede sau primește utilizatorul, nu cum funcționează codul.
- Agreate: product ownerul, programatorii și testerii le înțeleg la fel.
BDD: exemple în loc de descrieri
Behaviour-driven development (BDD) a fost introdus de Dan North pe la jumătatea anilor 2000. Ideea de bază: echipele înțeleg cel mai bine cerințele prin exemple concrete, scrise într-un limbaj comun, înainte să se scrie cod.
Exemplele se scriu de obicei în forma Given / When / Then:
- Given (dat fiind): situația de pornire.
- When (când): ce face utilizatorul.
- Then (atunci): rezultatul așteptat.
Scenario: Refacerea comenzii adaugă produsele disponibile la prețurile actuale
Given Ana are o comandă anterioară cu 2 pungi de cafea a câte 30,00 lei
And prețul cafelei este acum 32,00 lei
When ea reface acea comandă
Then coșul ei conține 2 pungi de cafea a câte 32,00 lei
Scenario: Produsele care nu sunt pe stoc sunt omise, cu un mesaj
Given comanda anterioară a Anei conține cafea și o cană
And cana nu mai este pe stoc
When ea reface acea comandă
Then coșul ei conține doar cafeaua
And ea vede „1 produs nu este pe stoc: Cană”
Acest format se numește Gherkin. Unelte precum Cucumber, SpecFlow/Reqnroll și Behave pot rula aceste scenarii ca teste automate, legate de cod care controlează aplicația. Gherkin are și o variantă în limba română, dar majoritatea echipelor folosesc cuvintele-cheie în engleză.
Cum contribuie testerii
Testerii aduc cea mai mare valoare în BDD înainte să înceapă dezvoltarea:
- Cere exemple. „Îmi poți da un exemplu în care se întâmplă asta?”
- Caută cazurile-limită. Ce se întâmplă dacă comanda e foarte veche? Dacă un produs nu se mai vinde? Dacă în coș sunt deja produse?
- Găsește regulile ascunse. Fiecare răspuns de tipul „atunci folosim prețul nou” e o regulă care are nevoie de propriul exemplu.
- Păstrează exemplele concrete. Nume reale, cifre reale, mesaje reale.
- Păstrează fiecare scenariu concentrat pe un singur comportament.
O tehnică de atelier populară este example mapping, introdusă de Matt Wynne: în aproximativ 25 de minute, echipa scrie pe cartonașe de culori diferite story-ul, regulile lui, exemple pentru fiecare regulă și întrebările la care încă nu știe nimeni răspunsul.
O echipă a discutat story-ul „refacerea comenzii” într-o sesiune three amigos. Product ownerul credea că e simplu.
Testerul a întrebat: „Ce se întâmplă dacă produsul se mai vinde, dar într-o altă mărime?” Nimeni nu știa. Apoi: „Ce se întâmplă dacă vechea adresă a clientului nu mai e valabilă?” Și: „Ce se întâmplă dacă vechea comandă a folosit un cod de reducere care a expirat?”
Sesiunea a produs trei reguli noi, șapte exemple și două întrebări pentru business. Programatorul a spus că i-a schimbat designul: refacerea comenzii trebuia să treacă prin validarea normală a coșului, nu pe o scurtătură.
Lecția: cea mai valoroasă testare pentru acel story s-a petrecut înainte să existe cod, prin întrebări și exemple.
Așa da
Să scrii scenariile în limbajul business-ului: „Când ea reface acea comandă”. Rămân valabile când se schimbă interfața.
Așa nu
Să scrii scenariile ca scripturi de UI: „Când ea apasă butonul cu id-ul reorder-btn”. Se strică la fiecare redesign și ascund regula de business.
Verifică-te
Rescrie acest criteriu de acceptare ca exemplu Given/When/Then: „Utilizatorii nu trebuie să poată folosi coduri de reducere expirate.”
Arată răspunsul
O variantă posibilă: Given un cod de reducere „VARA10” care a expirat ieri, And Ana are în coș produse de 100,00 lei, When ea aplică „VARA10”, Then totalul rămâne 100,00 lei, And ea vede „Acest cod a expirat pe 31 august”. Datele concrete și mesajul exact îl fac testabil.
