De reținut
- Programa ISTQB Foundation enumeră șapte principii ale testării. Nu sunt atât reguli, cât adevăruri despre cum funcționează testarea, și explică majoritatea deciziilor pe care le iau testerii.
- Cele mai importante trei pentru începători: nu poți dovedi că nu există bug-uri, nu poți testa tot și, cu cât testezi mai devreme, cu atât e mai ieftin.
- Intervievatorii întreabă des despre ele. Nu le recita: explică-l pe fiecare cu un exemplu dintr-o aplicație pe care o cunoști.
De ce principii?
Testarea poate părea o listă de tehnici. Principiile explică de ce-ul din spatele lor: de ce testerii aleg unele teste și sar peste altele, de ce vor să fie implicați devreme și de ce „n-am găsit bug-uri” nu e finalul poveștii.
Lista de mai jos urmează programa actuală ISTQB Certified Tester Foundation Level (versiunea 4.0).
1. Testarea arată prezența defectelor, nu absența lor
Un test care pică dovedește că există un bug. Un test care trece dovedește doar că acest caz a funcționat.
Oricâte teste ar trece, nu dovedesc că software-ul nu are bug-uri. Testarea reduce riscul ca bug-urile să rămână nedescoperite; nu îl poate face zero.
În practică: spune „n-am găsit bug-uri în zonele pe care le-am testat”, nu „nu există bug-uri”.
2. Testarea exhaustivă este imposibilă
Ia un formular simplu, cu un singur câmp de text care acceptă până la 20 de caractere. Dacă numeri doar literele și cifrele, numărul de valori posibile are peste 30 de cifre. Adaugă mai multe câmpuri, browsere și dispozitive, și devine imposibil să testezi tot.
Așa că testerii aleg. Tehnici precum partiționarea în clase de echivalență și analiza valorilor-limită aleg câteva valori care le reprezintă pe multe. Riscul decide unde cauți cel mai atent.
3. Testarea timpurie economisește timp și bani
O greșeală prinsă într-o cerință se repară în câteva minute. Aceeași greșeală găsită în producție poate costa zile, bani și clienți.
De aceea testerii analizează cerințele și design-ul și pun întrebări înainte să existe cod. Abordarea se numește adesea shift left.
4. Defectele se grupează
Bug-urile nu sunt împrăștiate uniform. De obicei, câteva module conțin majoritatea defectelor: cele complexe, cele schimbate recent, cele la care lucrează mulți oameni.
În practică: când găsești mai multe bug-uri într-o zonă, caută mai atent acolo, nu mai puțin. Și folosește istoricul bug-urilor ca să decizi ce testezi întâi.
5. Testele se uzează
Dacă rulezi aceleași teste iar și iar, la un moment dat nu mai găsesc bug-uri noi. Codul pe care îl acoperă e reparat, iar bug-urile noi apar în locuri în care ele nu se uită.
Versiunile mai vechi ale programei numeau asta paradoxul pesticidului: insectele devin rezistente la un pesticid folosit prea des.
În practică: revizuiește și împrospătează testele. Adaugă cazuri noi, variază datele și combină-le cu testarea exploratorie. Testele neschimbate rămân utile ca să prindă regresii, doar că nu mai găsesc bug-uri noi.
6. Testarea depinde de context
Nu există un singur mod corect de a testa. Un dispozitiv medical, un joc pe mobil și sistemul de plăți al unei bănci au nevoie de testare foarte diferită: alte riscuri, alte reguli, altă profunzime și altă documentație.
În practică: înainte să decizi cum testezi, întreabă ce e produsul, cine îl folosește și ce se întâmplă dacă cedează.
7. Eroarea absenței defectelor
Un software poate fi impecabil tehnic și totuși să eșueze. Dacă rezolvă problema greșită sau e prea greu de folosit, găsirea și repararea tuturor bug-urilor nu-l va salva.
De aceea testarea include validarea: verifici că produsul răspunde nevoilor reale ale utilizatorilor, nu doar specificației. Vezi verificare vs. validare.
O echipă a construit o aplicație internă prin care angajații unui depozit înregistrau livrările. Testarea a fost temeinică: sute de cazuri de test, toate bug-urile reparate, fiecare cerință verificată.
În prima săptămână, aproape nimeni n-a folosit-o. Angajații purtau mănuși groase, lucrau în lumină slabă și trebuiau să înregistreze livrările cu o mână, ținând un scanner în cealaltă. Aplicația avea butoane mici, text gri-deschis și un formular în cinci pași.
Specificația nu pomenise niciodată de mănuși sau de lumină. Nimeni nu testase aplicația acolo și așa cum urma să fie folosită de fapt.
Lecția: mai multe principii deodată. Testarea depinde de context (6); o aplicație fără defecte care nu se potrivește nevoilor utilizatorilor tot eșuează (7); iar o întrebare despre condițiile reale de lucru la analiza cerințelor (3) ar fi fost mult mai ieftină decât un redesign.
Toate șapte, pe o pagină
| # | Principiul | Într-o propoziție |
|---|---|---|
| 1 | Testarea arată prezența defectelor | Testele trecute nu dovedesc că nu există bug-uri. |
| 2 | Testarea exhaustivă e imposibilă | Alege testele după tehnică și risc. |
| 3 | Testarea timpurie economisește timp și bani | Testează cerințele și design-ul, nu doar codul. |
| 4 | Defectele se grupează | Caută mai atent unde s-au găsit deja bug-uri. |
| 5 | Testele se uzează | Împrospătează testele ca să găsească în continuare bug-uri noi. |
| 6 | Testarea depinde de context | Un joc se testează altfel decât un stimulator cardiac. |
| 7 | Eroarea absenței defectelor | Fără bug-uri, dar inutil, tot înseamnă eșec. |
Așa da
La interviu: „Testarea exhaustivă e imposibilă. De exemplu, un câmp de dată are mii de valori valide, așa că aș folosi valori-limită, precum prima și ultima zi a lunii, plus 29 februarie, în loc să le testez pe toate.”
Așa nu
Să reciți cele șapte denumiri pe de rost fără să arăți că înțelegi ce înseamnă ele pentru munca ta de zi cu zi.
Verifică-te
Echipa ta rulează de doi ani aceleași 300 de teste automate de regresie. Trec de fiecare dată, dar clienții raportează mereu bug-uri noi. Ce principiu explică asta și ce ai face?
Arată răspunsul
Testele se uzează (principiul 5), cu o trimitere la principiul 1: testele trecute nu dovedesc că nu există bug-uri. Suita protejează în continuare împotriva regresiilor, așa că păstreaz-o. Dar adaugă teste noi acolo unde apar bug-urile raportate de clienți (probabil se grupează, principiul 4), variază datele de test și alocă timp testării exploratorii a funcționalităților noi și modificate.
